Breaking News
Home > Intel > Analize > Regatul Olandez și noile ambiții militare. Ce a determinat schimbarea de perspectivǎ?

Regatul Olandez și noile ambiții militare. Ce a determinat schimbarea de perspectivǎ?

332566_Dutch-soldiers
Brigada aeropurtata ’11 Luchtmobiele Brigade’

Odatǎ cu schimbǎrile în peisajul securitǎții internaționale, în special în urma evenimentelor din Ucraina care au condus la doborârea aeronavei MH17 unde se aflau 196 de pasageri olandezi, Regatul Olandez constatǎ cǎ și-a neglijat de prea mult timp armata și în special angajamentele militare fațǎ de Alianța Nord-Atlanticǎ.

În ciuda faptului cǎ Ministerul Apǎrǎrii a fost deseori ținta politicilor de austeritate impuse de Guvernul de la Haga, care au determinat  desființarea mai multor batalioane implicit disponibilizarea militarilor care au efectuat misiuni în cadrul ISAF în Afghanistan, în ultima vreme se vehiculeazǎ idei conform cǎrora Executivul este pregǎtit sǎ sprijine ‘noi ambiții militare’ ale Armatei Olandeze. Ce însemnǎtate poate sǎ aibǎ o asemenea decizie, vom analiza în urmǎtoarele rânduri.

Contextul istoric și rolul armatei în conștiinta olandezǎ

În primul rând trebuie precizat cǎ Olanda a fost și este în continuare un stat marcat profund de cultura mercantilismului; dovadǎ pentru care a înființat colonii în cele mai îndepǎrtate colțuri ale planetei, din Indonezia pânǎ în Africa de Sud, precum și pe plajele cu nisip alb ale Caraibelor. Însǎ, pe plan militar, Olanda nu a dat niciodatǎ dovadǎ unui adversar de temut, cu toate cǎ vistieria acesteia permitea sprijinirea unui corp militar numeros și în același timp puternic profesionalizat de la Willem van Oranje pânǎ astǎzi. Armata nu s-a încadrat nicioadatǎ printre valorile naționale. Fiind un stat minuscul aflat la nord-vest de Germania, Olanda nu a simțit nevoia sǎ acorde prioritate dezvoltǎrii armatei sale, asta și datoritǎ clusterului de culturi anglo-saxone cu care se învecina și care de prea puține ori au constituit o amenințare la integritatea statalǎ a sa. Cu excepția unor evenimente istorice precum rǎzboiul împotriva Spaniei și Rǎzboiul Burilor, securitatea batavilor a fost mereu asiguratǎ de puteri internaționale precum Marea Britanie și mai nou NATO, astfel, olandezii și-au permis luxul de a neglija pe o lungǎ perioadǎ de timp importanța armatei proprii.

Cu toate acestea, în conștiința Regatului Olandez prietenul cel mai de nǎdejde a fost Marea Nordului, un aliat pe care l-a prețuit și preaslǎvit de-a lungul istoriei sale. Astfel unul dintre cele mai importante scopuri ale armatei a fost protejarea cǎilor de comerț maritim. Putem gǎsi aici o asemǎnare din acest punct de vedere, între Regatul Olandez și Imperiul Cartaginez. Ambele, culturi talasocratice  (dacǎ pornim de la teoria lui Alexandr Dughin), au fost mereu pregǎtite sǎ facǎ compromisuri atât timp cât cǎile de comerț erau libere, în special cele maritime. Comparația noastrǎ se terminǎ însǎ aici, deoarece cartaginezii nu și-au neglijat obligațiile militare care se nǎșteau din nevoia de a prezerva imperiul comercial. Cartagina, în comparație cu Olanda, a fost o forțǎ atât comercialǎ cât și militarǎ; altfel legendarele rǎzboaie punice nu ar fi putut sǎ aibǎ loc, rǎzboaie care au consemnat certificatul de naștere al unei noi mari puteri: Imperiul Roman.

Cum aratǎ armata olandezǎ în 2014?

Armata Olandei, numǎrǎ aproximativ 47.000 de soldați și 4.500 de rezerviști. De multǎ vreme, obligațiile militare fațǎ de NATO nu au fost îndeplinite, în ciuda înștiințǎrilor repetate din partea oficialor alianței. Bugetul alocat Ministerului Apǎrǎrii este în continuare   sub 2%, de altfel standardul impus de cǎtre SUA pentru statele member NATO.

O armatǎ bine dotatǎ de altfel, foarte mobilǎ, care poate interveni oriunde pe glob în mai puțin de 14 zile. Așadar putem deduce faptul cǎ armatǎ olandezǎ este clǎditǎ pe ideea expediționarǎ, o forțǎ de intervenție precum este serviciul de pompieri și/sau jandarmeria. Doctrina militarǎ a acesteia s-a modificat în urma evenimentelor din Ucraina, cu toate cǎ în esențǎ rǎmâne la fel ca cea stipulatǎ din 2005 incoace.

Actuala doctrinǎ militarǎ include 3 sarcini principale și anume:

  1. Protecția statului și a teritorului olandez precum și a Antilelor Olandeze inclusiv Aruba:

Prin protecția statului și a teritoriilor Regatului Olandez ne gândim la un cadru de acțiune colectivǎ care este invocat de Articolul 5 din acordul NATO. Acest articol a fost activ pe timpul Rǎzboiului Rece precum și imediat dupǎ evenimentele dupǎ 11 septembrie; care a determinat participarea ulterioarǎ a forțelor olandeze în operațiunea ‘Enduring Freedom’ din Afghanistan și din Golful Persic. În cadrul primei sarcini se poate acționa în scopul protejǎrii granițelor NATO dacǎ situația respectivǎ o cere. Un asemenea caz s-a derulat în estul Turciei în anul 2003, unde au fost amplasate unitǎți de apǎrare anti-aerianǎ la granița de est pentru rachetele de tip ‘Patriot’.

  1. Promovarea dreptului internațional și a stabilitǎtii internaționale:

Cea de-a doua sarcinǎ a Forțelor Armate Olandeze propune contribuția acestora la prevenirea și managementul crizelor internaționale. Un aspect important în acest proces este stabilirea timpurie a riscurilor de escaladare a acestor crize, pentru ca ulterior sǎ se poate interveni în prevenirea agravǎrii și neutralizǎrii acestora. În ultimii 20 de ani, au avut loc o serie  conflicte interstatale care au degenerat; un bun exemplu în acest caz este fosta Iugoslavie. Prevenirea conflictului, unde atât organizațiile militare și civile conlucreazǎ, a devenit o idee fundamentalǎ în ceea ce privește concepția militarǎ a Regatului Olandez.  Pentru ca acest lucru sǎ fie posibil este nevoie de o forțǎ de intervenție mobilǎ care sǎ fie mereu pregǎtitǎ pentru a interveni oriunde în lume în cel mai scurt timp, odatǎ ce decizia politicǎ cu privire la operațiune este finalizatǎ. Managementul crizelor presupune o razǎ de acțiune diversǎ precum evacuarea non-combatanților dintr-o zonǎ de conflict (Coasta de Fildeș 2004), prevenirea conflictului armat (Macedonia 1995-1999) și metodologia clasicǎ de intervenție în forțǎ și reconstrucție a statului vizat (operațiunea ISAF din Afghanistan). Ajungem la concluzia cǎ managementul crizelor este un proces la fel de complex precum protecția aliaților din cadrul Alianței Nord-Atlantice.

  1. Sprijinirea autoritǎților civile în aplicarea legii; ajutor umanitar în caz de dezastre naturale atât la nivel național cât și internațional:

Societatea olandezǎ se așteaptǎ ca Armata sǎ fie prezentǎ de fiecare data când situația o cere, iar Ministerul Apǎrǎrii nu lasǎ de dorit în aceastǎ privințǎ. Rolul Armatei nu mai este strict legat de atribuțiile sale în caz de conflict armat, în schimb aceasta se comporta ca un veritabil partener de securitate al societǎții civile. Acest lucru presupune sarcini structurale, spre exemplu îndeplinirea datoriilor de cǎtre Jandarmeria Regalǎ și Garda de Coastǎ în zona Caraibelor și Aruba, precum și capacitǎți de a interveni pe nișǎ. Capacitǎțile de nișǎ sunt capacitǎți speciale precum geniștii sau alte unitǎți de asistențǎ care acționeazǎ mai degrabǎ în caz de urgențǎ pentru a sprijini autoritǎțile civile.

Cel puțin pe hârtie Olanda pare cǎ este pe deplin conștientǎ de rolul sǎu ca membru NATO și manifestǎ încredere sporitǎ în aceastǎ organizație. Totuși, de ce numai acum statul olandez decide sǎ sporeascǎ finanțarea Ministerului Apǎrǎrii și sǎ renunțe la politica de austeritate îndreptatǎ cǎtre acesta.

De la austeritate la noi ambiții militare

Dupǎ anul 2008, anul crizei economice globale, economia olandezǎ a resimțit puternic reverberațiile acesteia. Fiind o țarǎ care depinde în mare parte de exporturi (un model economic preluat de la vecina de la Est), Olanda a trecut direct la acțiune în privința consolidǎrii rolului ei de mare actor economic la nivel european. S-au implementat astfel politici de austeritate unde cele mai afectate departamente au fost cele de asigurǎri sociale și în special cel militar. Armata a suferit de pe urma politicilor de austeritate; a trebuit sǎ se desființeze circa 7 batalioane, dintre care douǎ participaserǎ în cadrul ISAF. Meseria de soldat presupune riscurile de rigoare, iar cei care și-au pus viața în pericol în teatrele de operațiuni având drept scop securitatea internaționalǎ, implicit cea naționalǎ, se simt trǎdați și pe bunǎ dreptate. Olanda este o țarǎ bogatǎ, ratingul AAA pare încremenit în loc de foarte multǎ vreme, iar visteiria acesteia sigur permitea multe alte modalitǎți de aplanare a crizei economice. Totuși, Ministerul Apǎrǎrii s-a aflat singur în linia întâi împotriva austeritǎții, o luptǎ care se pare cǎ a luat sfârșit odatǎ cu evenimentele din Ucraina.

Doborârea MH17 pe teritoriul Ucrainei, în urm cǎruia aproape 200 de cetǎțeni olandezi și-au pierdut viața, a produs un veritabil șoc în societatea olandezǎ. Rǎspunsul din partea Olandei nu a întârziat sǎ vinǎ. S-a mobilizat direct o echipǎ de specialiști însoțitǎ de cadre ale Jandarmeriei Regale. Într-un bun final, aceștia nu și-au îndeplinit misiunea din cauza cǎ locul dezastrului MH17 se afla în mijlocul unei zone de conflict între separatiștii ucraineni și armata ucraineanǎ. Specialiștii olandezi au plecat spre casǎ cu coada între picioare iar acest lucru nu a fost primit bine în special de cǎtre familiile victimelor. Curios este faptul cǎ la puțin timp dupǎ aceastǎ tragedie, guvernul olandez decide oprirea politicilor de austeritate adresate Ministerului Apǎrǎrii și decide sǎ sprijine ambițiile acestuia. Ce presupune acest lucru? Poate o dorințǎ de revanșǎ, o canalizare a energiei negative acumulate în urma acestei tragedii naționale care va fi direcționatǎ înspre sprijinirea Forțelor Armate. Totuși întrebarea persistǎ, care este scopul final al acestei decizii, asta pornind de la ideea cǎ existǎ un scop anume. Însǎ, adevǎrata întrebare este legatǎ de rolul NATO în peisajul de securitate internațional. De ce numai atunci când interesele unui stat membru sunt afectate, se mobilizeazǎ resurse pentru întǎrirea corpului de armatǎ și îndeplinirea standardelor impuse de SUA. Cât este mit și cât este realitate când vine vorba de forța colectivǎ a NATO?

Check Also

Rusia / Putin / Shoygu

Rusia este agresivă (și) pentru că se află în afara sistemului de alianțe european

Vorbeam într-un articol precedent publicat în TIMPUL despre cum agresivitatea militară a Federației Ruse în …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *