Breaking News
Home > Intel > Analize > Independența kurdă într-un context dificil

Independența kurdă într-un context dificil

După decenii întregi de luptă pentru libertate, poporul kurd se află în prezent în poziția cea mai favorabilă pentru a-și susține statalitatea după care a tânjit de-a lungul istoriei. Un mare grup etnic care se află pe vechiul pământ al Messopotamiei și care se întinde până în apropierea Caucazului, kurzii au avut de înfruntat regimuri politice diferite care s-au opus independeței lor. Prin Tratatul de la Sevres din 1920 poporului kurd îi era destinată statalitatea, însă evenimentul reprezentat de semnarea cu trei ani mai târziu a Tratatului de la Lausanne și nașterea Turciei ca republică seculară împreună cu alte state arabe, au făcut ca speranțele kurzilor să piară.

Insurgența dusă de kurzi în Turcia în anii 80, lupta cu regimul opresiv al lui Saddam Hussein  și lupta împotriva  Daesh urmată de alungarea jihadiștilor de pe teritoriul Kurdistanului irakian, au condus la unele evoluții care au culminat cu un eveniment important.

Pe data de 25 Septembrie 2017, etnicii kurzi din nordul Irakului și-au exprimat dezideratul independenței în cadrul unui referendum fără caracter obligatoriu. Reacția guvernului de la Bagdad a fost una vehementă de respingere a rezltatului acestui plebiscit, celălalte state vecine exprimând îngrijorare față de situația creată. Turcia, care duce un război de gherilă în sud-estul țării cu militanții kurzi PKK, consideră că un stat independent al kurzilor reprezintă o amenințare directă asupra sa, în timp ce  Iranul, alt actor important care deține în regiunile de graniță etnici kurzi, este  profund preocupat de situația creată.

A apărut astfel o situație în care autoritățile de la Bagdad și cele turce vor împărți  povara rezultatului referendumului. După rezultatul votului, Irakul a cerut autorităților de la Erbil să predea controlul granițelor terestre și aeroporturilor din Regiunea Kurdistan, impunând de asemenea și o interdicție de zbor pe aeroporturile Erbil și Suleymanya. Concomitent, trupe irakiene se află staționate pe teritoriul turc la granița nordică a regiunii kurde. Dacă până acum, premierul irakian, Haidar al-Abadi, critica Turcia pentru incursiunile pe teritoriul irakian, este vizibil că în prezent Ankara reprezintă un aliat contra oricărei idei de independeță a kurzilor, aceasta din urmă fiind extrem de interesată să țină în șah orice mișcare a kurzilor.

De asemenea, raporturile irakiano-iraniene capătă o dimensiune nouă ca urmare a interesului iranian de stăvilire a oricărui proiect de autonomie a kurzilor care poate suscita pretențiile etnicilor kurzi din Iran. Întâlnirile oficialilor militari irakieni cu omologii lor de la Teheran confirmă din nou faptul că Bagdadul nu va înfrunta singur problema cauzată de opțiunea cetățenilor care s-au pronunțat în favoarea independenței. Mai mult, exercițiile militare ce vor fi efectuate de forțele armate ale celor două țări sunt un semnal clar al hotărârii de a menține în mod ferm dezacordul cu privire la rezultatul votului.

În aceasta ecuație intră și Fedeerația Rusă, un actor internațional care caută să exercite mai multă influență în lumea arabă și care a dovedit că poate fi un adevărat punct de sprijin pentru unii actori ai Orientului Mijlociu, în speță regimul sirian al lui Bahsar al-Assad și grupării șiite Hezbollah. Dacă până acum, Rusia s-a folosit de brațul ei militar pentru urmărirea scopurilor   în regiune, sectorul energetic a devenit mult mai proeminent în prezent.

Kremlinul este astfel  interesat de piața energetică a regiunii kurde din nordul Irakului, companiile ruse Gazprom și Rosneft fiind cei care administrează câmpurile petroliere din zonă. Situația se complică când vine vorba de transportul petrolului și gazului în afara regiunii kurde având în vedere că singura rută accesibilă pentru transport este reprezentată de conducta Kirkuk-Cehyan, pe care președintele turc, Raccep Tayyep Erdogan a amenințat că o va închide dacă Erbilul merge mai departe cu independența. Rusia e pusă într-o situație în care Turcia, împreună cu care mediază conflictul sirian prin întâlnirile de la Astana, să trateze problema care riscă să amenințe investițiile Kremlinului în nordul Irakului.

Un aspect important este reprezentat și de faptul că există un actor care și-a manifestat sprijinul pentru independența Regiunii Kurdistan, în ciuda faptului că aliatul de bază al său a declarat contrariul. Statul Israel, prin vocea premierului Benjamin Netanyahu a susținut în mod deschis că se află în favoarea independenței Kurdistanului în timp ce Secretarul de Stat, Rex Tillerson a afirmat că s-ar distrage atenția de la lupta contra Daesh. Având în vedere jocurile de putere din întreaga regiune a Orientului Mijlociu, poziția israeliană este lesne de a fi înțeleasă dacă observăm faptul că independența kurdă dăunează securității iraniene. Perspectiva unui stat kurd, aliat al Israelului care împarte aceleași valori democratice cu acesta și s-a bucurat de sprijinul autorităților de la Tel-Aviv, este piesa de care se poate folosi Israelul în confruntarea cu iranienii. În aceasta ordine de idei, Israelul ar putea contrabalansa influența iraniană care se află la granițele sale prin prezența Hezbollah în Liban, dar mai ales în Siria, unde capacități militare iraniene sunt desfășurate și atrag reacții în forță ale statului evreu.

Pentru Washington va fi greu de gestionat această situație deoarece lupta împotriva Daesh  i-a avut artizani atât pe kurzi cât și guvernul central irakian, cel din urmă dorind a prezerva unitatea teritorială. Iranul și Irakul pot dezvolta în contextul independenței kurde pârghii de colaborare care, la un moment dat vor pune piedici Statelor Unite care este potrivnică unei influențe crescânde a Teheranului în regiune.

Chiar dacă referendumul din 25 Septembrie nu are caracter obligatoriu, acesta oferă o imagine destul de clară asupra implicațiilor la nivel regional. Situația kurzilor din regiunea Rojava (nord-estul Siriei) depinde foarte mult de lupta contra Daesh pe teritoriul sirian și de sprijinul coaliției conduse de Statele Unite pentru forțele kurde din regiune , astfel că este dificil a se face o predicție asupra alipirii Rojavei la așa-numitul Kurdistan Irakian. Turcia și Iranul dețin populații kurde pe teritoriile lor, iar cesiunile teritoriale sunt scoase în mod evident din discuție. Existența unui stat numit Kurdistan și problematica recunoașterii internaționale a acestuia sunt chestiuni încă departe de a se realiza și vor antrena implicarea mai multor state în ecuația de față.

 

 

 

 

 

 

 

About Andrei Rosca

Check Also

Arabia Saudită

Femeile din Arabia Saudita vor putea conduce in urma unui decret regal

Arabia Saudită a declarat că în sfârșit femeile vor avea libertatea de conduce, ca rezultat …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *