Breaking News
Home > Intel > Analize > E-mail-urile cardinalului gri. În mintea unui fan Tupac la Kremlin
surkov
sursa newsint.ro

E-mail-urile cardinalului gri. În mintea unui fan Tupac la Kremlin

Duminică, grupul de hackeri ucrainean CyberHunta a publicat un set de e-mailuri extrase din inbox-ul adresei [email protected], adresă administrată de secretariatul lui Vladislav Surkov, consilierul lui Vladimir Putin pe chestiunea Ucrainei și a republicilor separatiste Abhazia și Osetia de Sud, cunoscut și drept “Cardinalul gri” datorită influenței care i se atribuie în cadrul verticalei de putere de la Kremlin. Dmitry Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin a negat vehement veridicitatea acestei scurgeri de informații.

Credibilitatea și autenticitatea acestor e-mailuri este dezbătută de divizia de Digital Forensic Research Lab (DFR Lab), o divizie a think tank-ului Atlantic Council specilizată pe analiza digitală de tip OSINT. Astfel, în favoarea autenticității acestei surse, se distinge un raport ridicat între informațiile de rutină și informațiile cu o reală valoare în anticiparea comportamentului Federației Ruse în zonele administrate de Surkov.

Marea majoritate a celor 2.337 de e-mailuri dezvăluite fac referire la subiecte cotidiene din programul lui Surkov, precum o invitație la un eveniment cultural, anume, o expoziție de artă denumită “New International”, eveniment ce a avut loc în realitate în Moscova în data de 31 iulie 2014. De asemenea, din punct de vedere tehnic, analiștii DFR Lab scot în evidență consistența header-ului e-mail-urilor, header ce prezintă informații precise precum traseul mesajului prin diferite servere, înainte de a ajunge la diverși recipienți.

Referindu-se la sursa sau motivația din spatele scurgerii, Mark Galeotti, cercetător la Institutul pentru Relații Internaționale din Praga a spus: “Nu este imposibil dar este improbabil ca hackeri ucraineni să fie în stare să spargă contul de e-mail guvernamental al lui Surkov și să extragă o cantitate enormă de fișiere din 2014. Dat fiind faptul că Statele Unite au semnalat un posibil răspuns, nu pot să nu mă gândesc că aceasta să fi fost o lovitura a guvernului american la adresa lui Putin, un avertisment că și ei au capabilitatea de a ingera și a rușina, precum și voința de a o face.”

Analiza DFR Lab extrage o serie de informații ce au o valoare semnificativă în fundamentarea argumentației conform căreia Kremlinul s-a aflat și se află în controlul evenimentelor din Donbass, uneori gestionând și ce informații ies către agențiile de presă, informații precum opinia localnicilor referitor la tratamentul la care ar fi fost supuși de forțele armate ucrainene. Astfel, un oficial guvernamental rus pe nume Govorun i-a transmis in data de 25 august 2014 un e-mail lui Surkov care conținea opinia lui Vitaly Leybin, jurnalist pentru publicația Russian Reporter (Rossiyskiy Reporter) referitor la interacțiunile dintre populația locală din estul Ucrainei și forțele armate implicate în operațiunea antiteroristă orchestrată de Kiev.

La câteva zile, acest text, cu unele modificări, a fost publicat în ziarul menționat anterior dar și pe Russia Today, principalul canal de propagare a mesajelor Moscovei în exterior. Vitaly Leybin este o portavoce pentru politica guvernului rus în Ucraina, publicând numeroase articole în care critică acțiunea Kievului și susține teoria conform căreia evenimentele din Maidan au fost rezultatul unei coordonări a unor actori din Vest, care nu au nici un interes real în a integra Ucraina într-un concept politic și economic european comun, ci mai degrabă, doresc să destabilizeze arhitectura de securitate pe care Rusia a construit-o.

Leybin se află și pe o listă formată din 17 jurnaliști care au primit interdicție de a intra în Ucraina. Referitor la această interdicție, Leybin, care este cetățean ucrainean dar locuiește în Moscova, a declarat: ”Ca mulți alții din estul Ucrainei, susțin o Ucraina mai federalizată. În terminologia Kievului, aș fi numit un vatnik.Vatnik este un termen peiorativ care face referire la o persoană care are o o opinie extrem de favorabilă față de Rusia.

Această dezvăluire ne arată cum Kremlinul, prin cei mai influenți și înalți oficiali, controlează, într-o măsură foarte granulată și exactă, fluxul de informații care ajunge în presa locală și internațională, asigurându-se că acest flux se înscrie în narațiunea pe care Moscova vrea să o prezinte în extern.

O altă dezvăluire interesantă este o listă pe care Surkov a primit-o din partea unui angajat al companiei Marshall Capital Partners, al cărei fondator este Konstantin Malofeev, aparent, un apropiat al Kremlinului, listă care conține numele unor indivizi propuși pentru “guvernarea” așa-numitei Republici Populare Donetsk. Printre aceștia se află și Denis Pushilin, Igor “Strelkov” Girkin sau Aleksandr Zakharchenko. Toate aceste personaje sunt în poziții cheie de conducere în cadrul regiunii separatiste Donetsk, Zakharchenko activând drept “prim-ministru”. Pe lista trimisă este menționat că fiecare candidat evidențiat printr-un marcaj este “verificat de noi și sunt recomandați în mod special.” Igor Strelkov, comandant militar separatist, ar fi fost șeful securității la Marshal Capital înainte de a pleca în Donetsk, conform unei analize Jamestown Foundation și a unei investigații a publicației rusești The Insider, unde se citează interceptări realizate de SBU – serviciul de securitate al Ucrainei, o sursă ce poate să fie acuzată de părtinire.

Malofeev este un personaj controversat care se află pe lista de sancțiuni impusă de Statele Unite și Uniunea Europeană în urma evenimentelor din 2014. Relațiile acestuia cu autoritățile ruse sunt complexe și nu implică doar o susținere reciprocă. Malofeev este implicat într-un caz de înșelăciune bancară legată de VTB Capital, instituție financiară controlată de stat. Acuzațiile aduse acestuia spun că ar fi supraevaluat o companie numită Nutritek cu peste 200 de milioane de dolari, ajutând-o astfel să își asigure un credit în valoare de 230 de milioane de dolari de la VTB. Malofeev este optimist în ceea ce privește renunțarea la aceste acuzații. Este o persoană religioasă, aducând elemente ale ortodoxiei în fiecare din acțiunile sale, fiind caracterizat în unele cercuri ca fiind un ortodox radical care urmărește reinstaurarea unei glorii imperiale Rusiei, bazată în ortodoxism.

surkov
Vladislav Surkov, sursa donpress.com

Vladislav Surkov pare a fi autoritatea decidentă în ceea ce privește activitățile din regiunile separatiste, nu doar la nivel strategic și de politică generală a Moscovei față de aceste regiuni, ci și la nivel tactic, cotidian. Este considerat arhitectul identității actuale a Rusiei, o Rusie “stabilă și eficientă” în care haosul anilor 90’ a fost stăvilit de o nouă elită a cărei chintesență este Vladimir Putin, o figură mesianică, concept reiterat de nenumărate ori în istoria Rusiei. Surkov a fost numit și “Cardinalul gri”, făcând trimitere la François Leclerc du Tremblay, mâna dreaptă a a Cardinalului Richeliu, personaj ce a avut o influență enormă în politica externă a Franței în acea perioadă.

Un portret extins realizat de publicația The Atlantic despre Surkov descrie cum acesta este o figură carismatică, volubilă, abilă, fiind extrem de priceput în a perpetua ceea ce autorul articolului numește “black PR”, în esență manipularea realității pentru asigurarea poziției de putere ale unor grupuri de interese, în acest caz Vladimir Putin și cercurile sale de încredere. Legăturile lui Surkov cu verticala de putere par a începe în perioada 1983-1985, când și-a servit stagiul militar în cadrul unui regiment de artilerie, deși există o informație contradictorie, înaintată de fostul ministru al apărării, Sergei Ivanov, care a declarat într-un interviu datat 12 noiembrie 2006, că Surkov a activat de fapt în cadrul GRU.

Ceea ce politicieni ca Viktor Orban folosesc în prezent, termeni precum “democrație iliberală”, își au originea în conceptul de „democrație suverană” propus de Surkov – un regim care exercită un control ridicat asupra tuturor aspectelor cotidiene, sociale, economice, politice și militare din statul în care activează, opunându-se haosului și descinderii în oligarhie și corupție, obiective a căror realizare în prezent este pusă sub semnul întrebării de organizații internaționale. Acest termen mai este denumit și “democrație gestionată”, termen care nuanțează mai bine interferența unui grup sau elite în procesul electoral și limitarea pluripartidismului.

Surkov pare să sufere de un eclectism funcțional, o îmbinare a unui caracter estet, un patron al artelor, lucru confirmat de e-mailurile prezentate mai sus, o persoană care are o afinitate pentru Tupac Shakur, a cărui poză stă pe biroul său alături de cea a lui Vladimir Putin. Când un reporter l-a întrebat ce părere are referitor la includerea sa pe lista de sancțiuni post-Crimea, Surkov a răspuns: “Singurele lucruri care mă interesează din Statele Unite sunt Tupac Shakur, Allen Ginsberg și Jackson Pollock. Nu îmi trebuie o viză să le accesez opera.”

Este autorul presupus al cărții Aproape zero. Presupus deoarece nu a recunoscut niciodată fără urmă de îndoială că el este autorul, cartea fiind semnată sub pseudonimul Natan Dubovitsky, în timp ce pe soția sa o cheamă Natalya Dubovitskaya. Romanul prezintă o Moscova a anilor 90′ în care personajul principal, Egor, este un guru al PR-ului, fără scrupule preluând texte literare de la scriitori săraci și vânzându-le mai departe la impostori precum birocrați sau gangsteri cu ambiții literare. Un oportunist care nu pierde timpul cu proiectarea unor valori morale pestea acțiunile sale, ci mai degrabă optează pentru angrenarea în lumea dură și gri a Moscovei, devenind o piesă unsă, funcțională, prosperă, dar vidată de principii. Acest vid are drept consecință percepția realității ca un simulacru.

Este important de menționat acest roman deoarece se poate deduce o comparație între Egor și Surkov. Și Egor și Surkov au drept profesie PR-ul, Surkov activând drept consultant de imagine și membru al consiliului de administrație al băncii Menatep, controlată de oligarhul Mikhail Khodorkovsky. Ulterior a lucrat și pentru postul de televiziune Channel 1, deținut la aceea vreme de Boris Berezovsky. La fel ca personajul pe care probabil l-a creionat, Surkov aduce în jocul politic de la Kremlin acel eclectism funcțional menționat mai sus. Este capabil să creeze și să demonteze ONG-uri, să numească și să filtreze oficiali separatiști colaborând cu oameni de afaceri controversați, în timp ce construiește o imagine sofisticată a Rusiei post-sovietice, o imagine care reprezintă unul din pilonii pe care se rezeamă Kremlinul.

Foreign Policy notează într-un articol redactat tot de Peter Pomerantsev, autorul portretului din The Atlantic, că Vestul, și nu Rusia, este posibil să fi rămas gripat în vechile metode din perioada Războiului Rece, în timp ce Rusia a conceput o narațiune întunecată și pragmatică care îmbină globalizarea, multipolaritatea, propaganda, jonglarea cu interesele economice ale multinaționalelor vestice și cu temerile și anxietățile statelor ex-sovietice pentru a obține, pentru prima oară după căderea Uniunii Sovietice, un avans într-o percepută competiție geopolitică globală.

Tot aici se aduce în discuție o nuvelă scrisă de Surkov intitulată Fără cer, o distopie care prezintă o lume ce a trecut prin cinci războaie mondiale și unde patru coaliții se luptă una cu alta, abandonând ideea bipolarității. Nuvela enunță de fapt multipolaritatea mult căutată de Kremlin, într-un cadru dominat de Statele Unite și Europa Occidentală. De asemenea, în text există termenul de “război non-linear”, un tip de război practicat de ambele părți, atât Vestul cât și Federația Rusă, în realitatea pe care o experimentăm. Un alt concept pe care l-am tratat mai sus, anume că Surkov reușește să îmbină elemente disparate și uneori contrare din societatea rusă și din vecinătatea Rusiei pentru a avansa interesele Kremlinului se regăsește în nuvelă unde se povestește cum uneori unele provincii dintr-un stat pot face parte din altă coaliție față de restul provinciilor sau cum aceeași diferențiere se poate face pe baza genului, meseriei sau locației, uneori schimbând taberele chiar în mijlocul bătăliei. Prin acest paragraf este posibil să se facă o referire voalată la un avantaj strategic ce ar putea fi folosit de Moscova prin această orchestrare complexă și descătușată de tabuuri politice sau ideologice, a unor grupuri, indivizi, companii sau state, orchestră a cărui dirijor pare a fi Surkov.

În susținerea opiniei exprimate de Pomerantsev în Foreign Policy, The Economist readuce aminte faptul că la ultimul ciclu electoral din 2012, candidatul Republican Mitt Romney punea eticheta de “inamicul geopolitic numărul unu” Rusiei, etichetă luată în derâdere de campania lui Barack Obama, care spunea că “anii 80’ au sunat și își cer politica externă înapoi pentru că Războiul Rece s-a terminat de 20 de ani”. Ultimii patru ani au confirmat spusele lui Romney. O parte din vina sau meritul, în funcție de perspectivă, pentru această optică eronată a administrației Democrate poate fi atribuit lui Surkov.

E-mailurile acestui personaj influent nu au dezvăluit ceva cutremurător, în special în contextul în care Vladimir Putin, în cadrul unei discurs susținut la forumul de investiții Russia is Calling, organizat de VTB Capital în Moscova, a declarat: “Noi a trebuit, reiterez, a trebuit să apărăm populația rusofonă din Donbass”, de facto recunoscând că Rusia a intervenit în estul Ucrainei. Totuși, e-mailurile și incursiunea în personalitatea și mintea lui Surkov ne descriu banalul și viața de zi cu zi a unui tehnician politic, un arhitect ancorat în realitatea culturii pop occidentale și mânat de un naționalism pe care unii l-ar numi anacronic dar reprezintă, în opinia mea, o marcă specifică Rusiei de contracarare a ceea ce ea percepe drept agresiunea Vestului.Surkov și viziunea sa reprezintă un bun incomensurabil de important pentru Rusia deoarece a reușit să combată eficient Vestul cu propriile arme.

Pomerantsev spune, pe baza experienței sale în Rusia că, discutând cu colegi din Moscova, aude mereu repetându-se propoziția “Totul este PR” iar aceștia din urmă îi spun atunci când aduce în discuție concepte occidentale precum drepturile omului sau  competiția economică liberă că “guvernele voastre sunt la fel de proaste ca ale noastre”.

Surkov este un personaj în sine, un element important în ecuația puterii, un broker inteligent între fondul dorit de siloviki și forma care funcționează în lupta de idei cu Vestul. Surkov a fost și va rămâne mănușa de mătase de pe pumnul de fier al lui Vladimir Putin.

Analiză realizată de Dragoș Tîrnoveanu, redactor șef Global News Intelligence

Check Also

Orientul Mijlociu și PR-ul geopolitic al Rusiei

Aflată în căutarea unei înțelegeri asemenea unei Yalta-2, prin care să se redefinească sferele de …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *