Breaking News
Home > Global News > Europa > Interviu. Antonia Colibășanu, Geopolitical Futures: Văd România ca având potențialul să devină Singapore al Europei de Est
Colibășanu
Antonia Colibășanu, sursa Geopolitical Futures

Interviu. Antonia Colibășanu, Geopolitical Futures: Văd România ca având potențialul să devină Singapore al Europei de Est

Antonia Colibășanu, Senior Analyst la Geopolitical Futures, publicație fondată de cunoscutul expert american George Friedman, a acordat un interviu pentru newsint.ro cu privire la peisajul politic turbulent din Europa, viitorul Europei de Est, precum și provocările și oportunitățile României. Antonia Colibășanu a lucrat timp de 10 ani în diverse funcții la Stratfor, platforma de intelligence,  fondată de același George Friedman. 

For English version, please click here. Pentru versiunea în limba engleză, apăsați aici.

sursa: Geopoltical Futures

NewsInt: Europa se confruntă cu criză după criză,  referendumul din provincia Catalonia din Spania putând să declanșeze o multitudine de astfel de consultări regionale în locuri precum Lombardia sau Veneția,  Scoția sau poate chiar  România, Slovacia sau alte țări est-europene. Cum vedeți fenomenul evoluând și cum ar trebui Uniunea Europeană să medieze această speță?

AC: Naționalismul nu este ceva nou în Europa. Și cu siguranță Uniunea Europeană nu are ce să facă pentru a “media” creșterea naționalismului. UE este în principiu o înțelegere între state națiune de a forma o uniune cu speranța că pacea și prosperitatea vor rezulta din asta, fără nicio metodă clară despre cum să producă și să susțină niciuna din ele. Statele națiune își mențin suveranitatea și își urmează interesele fiind în același timp state membre UE. Dar acest lucru creează tensiune – Germania nu are interese similare cu cele ale României sau Spaniei. Locația sa, problemele sale economice și sociale, sunt diferite de ale celorlalte două state. Fiecare stat este unic dar sunt totuși conectate de piața comună și unele, de uniunea monetară. Deci, în teorie, unele soluții comune trebuie să fie găsite. Dar acest lucru este dificil, uneori imposibil, iar  faptul că UE nu a găsit tocmai  soluția pentru problemele socio-economice din ultima decadă arată dificultatea în a avea o viziune comună în cadrul UE. Tocmai nemulțumirea populației față de soluțiile stabilimentului politic (atât cel la nivel național, cât și la nivel european) privind problemele lor a crescut popularitatea naționalismului și populismului în Europa. Dar în final, geografia contează. Comparând Catalonia cu Lombardia, Veneția, Scoția, ca să nu mai zicem de România sau Slovacia este nu doar nedrept, dar și incorect. Aceste provincii au istorii foarte diferite și se confruntă cu probleme specifice. Naționalismul va continua să bântuie aceste regiuni și Europa, ca un întreg. Secesiunile regionale rămân improbabile dar discuțiile pe acest subiect, cu naționalismul în creștere pe fundal, contribuie la o Uniunea Europeană deja fragmentată, ceea ce în schimb, reabilitează puterea și importanța statului națiune și slăbește Bruxelles-ul.

NewsInt: Cum vedeți influența Rusiei în Europa de Est și mai departe, în ceea ce privește crizele care afectează Europa? Sputnik International și-a dat silința să scoată în evidență suferința populației din Catalonia, ceea ce ar putea ascunde un interes pragmatic al Moscovei în orice mișcare secesionistă care afectează Europa. Prevedeți o abordare mai dură pe termen scurt și mediu, cu o posibilă mișcare îndrăzneață de a ocupa un teritoriu NATO, prin tactici de tip hibrid, punând presiune pe Alianță, fie să accepte un fait accompli, sau  fie  ca Rusia să fie martoră la propria disoluție?

AC: Armata este angajată pentru a cuceri teritorii. Deci, pentru ca Rusia să ocupe un teritoriu NATO de întindere redusă, ar trebui să atace un membru NATO. Acest lucru ar împinge NATO, și în mod particular Statele Unite, care acum au o prezență militară în Marea Baltică și în Marea Neagră, să contraatace. Rusia nu va risca un conflict deschis cu Statele Unite în Europa de Est. Nu are niciun motiv să facă asta. Obiectivul strategic al Rusiei atunci când vine vorba de Europa de Est este să își recreeze zona tampon, să recâștige influență asupra Ucrainei, sau cel puțin asupra unei părți din Ucraina, după ce a pierdut-o. Din acest motiv, Moscova speră să formalizeze în curând conflictul înghețat de facto din Ucraina și vedem progres înregistrat în această direcție, cu discuțiile ruso-americane pe subiect intensificate în ultimele luni

NewsInt: Au existat discuții ample cu privire la liniile de fractură care taie ceea ce pare a fi o Uniunea Europeană fragilă, cu diferențe socio-economice semnificative între Europa de Vest și Europa de Est. Odată cu discursul lui Macron de la Sorbona, se pare că motorul franco-german va adânci procesul integrării, în special în zona euro. Ce va însemna acest lucru pentru țările din Europa de Est, care se află în afara zonei euro? Vor fi ele blocate într-un purgatoriu politic, între zona euro și Rusia?

AC: Țările din Europa de Est se află între Europa de Vest, din care majoritatea țărilor folosesc euro și fac parte din zona euro, și Rusia. Unele țări din Europa de Est utilizează deja euro, spre exemplu Slovacia. Unele țări din Europa de Vest nu folosesc euro. Sunt avantaje pentru a nu face parte din zona euro, așa cum sunt și dezavantaje. Unul din avantaje este că țările din Europa de Est ar pierde o anume agilitate ca urmare a folosirii regulilor euro. Sunt alte avantaje care au legătură cu modul specific în care zona euro a fost gestionată în ultimii zece ani. Dar și mai important, este că interesele fundamentale ale statelor națiune europene sunt diferite și tot mai distincte, încât devine tot mai dificil să ajungă la consens pe aproape orice, cu atât mai puțin subiecte strategice. Nu este clar pentru mine ce înseamnă că Franța și Germania vor adânci procesul de integrare dar sună bine în limbajul de la Bruxelles. Cele două state nu au aceleași interese ceea ce generează opinii divergente pe marginea unor subiecte ce țin exact de modul în care este gestionată zona euro. Ceea ce au ambele state în comun este creșterea naționalismului pe plan intern. Aceasta este o problemă serioasă pentru Europa de Vest. Europenii din est au propria porție de naționalism dar se bucură în același timp de un mediu economic mai bun – în continuare există mai multe oportunități și agilitate în est. Deci, văd actualele diferențe între Est și Vest drept o sursă de povești de succes pentru Est.

NewsInt: Ați susținut des ideea unei Europe de Est mai solide, mai compacte, coagulată uneori sub conceptul de Intermarium. De asemenea, ați spus că există indicatori care arată că țări precum Polonia vor experimenta un boom economic, în contrast cu țări îmbătrânite din Vest, cu precădere Germania. Intermarium, în conformitate cu arhitectura lui Pilsudski, a fost îndreptat spre Moscova, care după episodul Crimeea a fost reevaluată drept o amenințare existențială în multe capitale est-europene, dar Moscova va putea să aplice mereu o strategie divide et impera și să negocieze și să comunice individual cu fiecare națiune est-europeană, în timp ce cămașa de forță a istoriei este prea strâmtă pentru est-europeni să coopereze într-o voce unită. Credeți că ne vom elibera de diferențele istorice și vom deveni mai omogeni ca Europa de Est sau nu?

AC: Conceptul de Intermarium nu are legătură cu omogenitatea. S-ar baza pe alianțe defensive între țările aflate între Marea Baltică și Marea Neagră. Scopul său ar fi de a împresura orice potențială mișcare rusă către vest.  Conceptul de Intermarium a început să capete formă pe măsură ce Rusia a redevenit o putere regională. Statele  Unite au o relație apropiată cu Polonia și România și au loc exerciții militare care implică atât Statele Unite cât și toate țările de pe Flancul de Est, de la Marea Baltică, la Marea Neagră. Faptul că Intermarium se dezvoltă într-o alianță militară menită să contrabalanseze Rusia, dacă devine mai agresivă, nu înseamnă că aceste țări devin cumva un bloc mai omogen și nici că se vor adresa Rusiei printr-o singură voce. Acestea sunt state națiune suverane care întâmplător au ceva în comun atunci când discută despre securitate.

NewsInt: Întrebarea mea finală face referire la România. În ultimii ani, mulți  analiști au numit România o insulă a stabilității într-o mare de instabilitate. Adevărat, un stat ucrainian mutilat în nord, spațiul ex-iugoslav, mereu fragil, în sud-vest, un guvern Orban rebel în vest, un președinte pro-rus la Chișinău, în est, coroborat cu faptul că avem un mix energetic sănătos, toate s-au adunat spre a forma un simț al stabilității și securității în România. Care ar fi evaluarea dumneavoastră cu privire la amenințările și oportunitățile României în următoarea decadă și cum ați sfătui ramura executivă să acționeze în baza lor?

AC: Poziția geografică a României o face în mod particular interesantă. Ținând cont de emergența conceptului de Intermarium, noua linie de împresurare în Europa de Est, România nu se confruntă doar cu Rusia în zona sa estică, ci se află într-o zonă strategică ce îi permite să faciliteze relația blocului comunitar cu Turcia. Pe măsură ce Turcia devine o putere regională, România va trebui să se adreseze ambițiilor turcești atât în Marea Neagră cât și în Balcani, luând în considerare relația Ankarei cu Statele Unite și Rusia. Având în vedere relațiile militare româno-americane deja puternice, locația doar augmentează această relație dar beneficiile de securitate ale parteneriatului strategic dintre Statele Unite și România trebuie să fie dublate de beneficii economice pentru ca această relație să dureze. Există resurse pentru dezvoltare în România, există agilitate și există un bazin excelent format din resursa umană, toate formând o fundație excelentă pentru creștere. Există oportunitatea ca România să primească nu doar capital american, ci și cunoaștere americană cu privire la cum să își construiască sectorul economic într-un mod sustenabil. Văd România ca având potențialul să devină Singapore al Europei de Est, beneficiind de locația sa strategică și de relația sa cu Statele Unite. Dar pentru acest lucru, deși stabilitatea este importantă, predictibilitatea este crucială. Dacă România rămâne predictibilă, ceea ce cred și sper că o va face, atunci există cu siguranță oportunități importante pentru succes.

 

Interview. Antonia Colibășanu, Geopolitical Futures: I see Romania to have the potential to be the Singapore of Eastern Europe

Antonia Colibășanu, Senior Analyst at Geopolitical Futures, publication founded by the renowned American analyst George Friedman, has given an interview for newsint.ro on the turbulent political landscape in Europe, the future of Eastern Europe as well as on the challenges and opportunities that Romania faces. Antonia Colibășanu has worked for 10 years on various positions for Stratfor, the geopolitical intelligence platform also founded by George Friedman.

NewsInt: Europe is currently facing crisis after crisis, with the referendum in Spain’s Catalonia region possibly triggering a spree of such regional consultations in places like Lombardy and Veneto, in Scotland, or even in Romania, Slovakia and other Eastern European countries. How do you see the trend evolve and how or should the European Union mediate the issue? 

AC: Nationalism is no novelty to Europe. And there is certainly nothing that the European Union can do to “mediate” rising nationalism. The EU is essentially an understanding between nation states to form a union with the hope that peace and prosperity would result, with no clear way on how to produce or sustain either of them. Nation states maintain sovereignty and follow their own interests while being EU member states. But this creates tension – Germany does not have similar interests to Romania or Spain. Its location, its social and economic problems are different from the two. Each state is unique but they’re yet connected by the common market and some by the common currency union. So, in theory, some common solutions need be found. But that is a difficult, sometimes an impossible task – the fact that the EU didn’t quite find the solution to solving its socio-economic problems for the last decade now speaks about the difficulty of seeing eye to eye in the EU. It is the people’s dissatisfaction with the solutions the establishment (both at the national and at the EU level) found for their problems that has led to increasing popularity for nationalism and populism in Europe. But ultimately it is geography that matters. Comparing Catalonia to Lombardy, Veneto, Scotland and not to mention Romania or Slovakia is not only unfair but incorrect. These provinces have very different history and face distinct problems. Nationalism will continue haunting these regions and Europe entirely. Regional secessions remain unlikely – but discussions on the matter, while nationalism is on the rise, contribute to the already fragmenting EU. Which, in turn, reestablishes the power and importance of the nation state and weakens Brussels.

NewsInt: How do you see Russia’s influence in Eastern Europe and beyond regarding the crises affecting Europe? Sputnik International has been keen on emphasizing the distress of the Catalan people, which might hide a pragmatic interest for Moscow in any secessionist movement that disrupts Europe. Do you foresee a more blunt approach in the short and mid-term, with a possible bold move of seizing minimal NATO territory in its periphery with hybrid tactics, thus putting pressure on the alliance, to accept a fait accompli and not endanger millions of lives in a broader conflict, but witness the death of the Alliance itself? 

AC: The military is employed for seizing territory. So, for Russia to seize minimal NATO territory, it would have to attack a NATO member. That would trigger NATO, and in particular the U.S., who now has military presence in the Baltic and the Black Sea, fighting back. Russia will not risk an open conflict with the U.S. in Eastern Europe. It doesn’t have a reason to do that. Russia’s strategic goal when it comes to Eastern Europe is to reestablish its buffer zone, regain influence over Ukraine or at least part of Ukraine, after it has lost it. This is why Moscow hopes to formalize soon the de facto frozen conflict in Ukraine – and we’re seeing progress made on that as Russia-U.S. discussions on the matter have intensified during the last months.

NewsInt: There has been ample talk of different fault lines that cut through what seems to be a fragile European Union, with significant economic and social differences between Western and Eastern Europe. With Macron’s Sorbonne speech, it seems that the Franco-German engine will try to deepen the integration process, especially in the euro area. What will this mean for countries in Eastern Europe that are outside of the euro area? Will we be stuck in some kind of political limbo, between the Eurozone and Russia?

AC: The countries in Eastern Europe are in between the Western Europe, most of it using the euro and being part of the Eurozone and Russia. Some of the countries in Eastern Europe currently use the euro as well – Slovakia for instance. Some countries in the Western Europe don’t use the euro. There are advantages for not being part of the Eurozone, as there are disadvantages. One of the advantages is that there is a certain agility that the Eastern European countries would lose when obeying the euro rules. There are others, that are related to the particular ways the eurozone has been managed during the last ten years. But, more importantly, it is that the core interests of the European nation states are different and increasingly distinct for them to be able to reach consensus on just about anything, let alone strategic matters. It is unclear to me what it means that France and Germany will deepen the EU integration process –but it does sound good for Brussels language. The two don’t have similar interests which makes for diverging opinions on some of the matters that regard precisely the way that the Eurozone should be managed. What both countries have in common is growing nationalism at home. This is a serious problem for the Western Europe. Eastern Europeans have their share of nationalism but they are also enjoying better economic environment – there is still more opportunity and agility in the East. So, if anything, I see the current differences between the East and the West to be the source for some success stories for the East.

NewsInt: You’ve advocated many times the idea of a more compact, solid Eastern Europe, sometimes coalesced under the Intermarium concept. You’ve also said that there are indicators that countries like Poland will witness an economic boom, in contrast with an ageing West, particularly Germany. The Intermarium, by Pilsudski’s architecture, was directed at Moscow, which after Crimea has definitely been reevaluated as an existential threat in many Eastern capitals, but Moscow will always be able to apply divide et impera and negotiate and communicate individually, with each Eastern European nation, while the straitjacket of history often is too tight for Eastern Europeans to cooperate in an united voice. Do you think that we will break free from the grip of historical differences and become more homogeneous as Eastern Europe or not?

AC: The Intermarium is a concept that doesn’t have to do with homogeneity. It would rely on defense alliances between the countries in between the Baltic and the Black Sea. Its purpose would be to contain any potential Russian move to the west. The U.S. would support it. The Intermarium started to take shape as Russia re-emerged as a regional power. The U.S. has a close relationship with Romania and Poland and there are military exercises that involve both the U.S. and all the countries on the Eastern Flank, from the Baltic to the Black Sea. The fact that the Intermarium concept is taking the shape of a military alliance that is emerging to counter Russia, should it become aggressive, doesn’t mean these countries are somehow becoming a homogenous block, nor that they will speak to Russia through a single voice. They are sovereign nation states which happen to have something in common when it comes to discussing security.

NewsInt: My last questions revolves around Romania. In recent years, many have touted Romania as an island of stability in a sea of instability. True, the crippled Ukrainian state in the North, the perennial fragile former Yugoslavian space in the South-West, a rebellious Orban government in the West, a pro-Russian president in Chișinău in the East, together with the fact that we have a healthy energy mix, all add to a sense of stability and security in Romania. But there are significant threats in the region, mainly coming from Moscow and regional politics. What would be your assessment of the main threats and opportunities facing Romania in the coming decade and how would you advise the country’s leadership to act upon them?

AC: Romania’s geographical position makes it particularly interesting. Taking into account the emerging of the Intermarium, the new containment line in Eastern Europe, Romania is not only facing Russia at its East but is also strategically located to facilitate the block’s relationship to Turkey. As Turkey becomes a regional power, Romania would need to address Turkish ambitions both in the Black Sea and in the Balkans, bearing in mind Ankara’s relationship to the U.S. and Russia. Considering Romanian and American already strong military ties, location only enhances that relationship. But the security benefits of the strategic partnership between the U.S. and Romania need be doubled by economic benefits in order for the relationship to endure. There is resource for development in Romania, there is agility and there is a great pool of human resource, all which makes the foundation for growth. There is the opportunity that Romania gets not only American capital, but also American knowledge on building up its economic sector in a sustainable way. I see Romania to have the potential to be the Singapore of Eastern Europe, for example – benefiting from its strategic location and its relationship to the U.S. But for that, while stability is important, predictability is crucial. If Romania remains predictable – and I think and hope it will, there are certainly great opportunities for success.

 

Check Also

Eveniment CSSAS: Probleme actuale de securitate ale Orientului Mijlociu

Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate din Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *