Breaking News
Home > Intel > Analize > Mâna lungă a Kremlinului. Între mit și realitate
Kremlinului
10 Downing Street, sediul central al guvernului britanic, sursa WesJet

Mâna lungă a Kremlinului. Între mit și realitate

Ingerința Moscovei în afacerile interne ale principalilor rivali din Vest este caracterizată în analizele din zona de intelligence printr-un înalt grad de sofisticare, complexitate și vastitate. Atacurile cibernetice cuplate cu armate de trolli și boți care manipulează opinia publică pe diverse teme de interes strategic pentru Federația Rusă au pus în gardă eșaloanele puterii din Europa și Statele Unite. Totuși, în acest peisaj dominat de frontul digital, se poate trece ușor cu vederea faptul că o serie de decese în condiții suspecte ale unor oponenți ai regimului sau a unor persoane incomode pentru Kremlin au loc pe teritoriul statelor membre NATO, cu precădere în Marea Britanie.

Un reportaj amplu realizat de BuzzFeed News citează surse anonime din serviciile de informații americane și britanice, precum și din cercul autorităților judiciare franceze, care creionează un context șocant și deprimant al morții unor personaje cunoscute pentru legăturile lor cu diverse instituții și personaje influente, apropiate de verticala de putere din Federația Rusă. Printre aceștia se numără Alexander Perepilichnyy, Alexander Litvinenko, Scot Young, Matthew Puncher sau Gareth Williams.

Un nume ce ar putea să complice și mai mult peisajul politic tulbure din Marea  Britanie, în special reputația lui Theresa  May, este cel al lui Alexander Perepilichnyy. Moartea acestuia a fost mediatizată de presa internațională dar filamentele ce se întind de la acesta spre Moscova și mai departe de abia încep să producă efecte și să ridice întrebări. Conform unui articol publicat de The Atlantic, care îl citează pe Yuri Panchul, un vechi prieten al acestuia, Perepilichnyy era un tânăr retras, care nu bea sau fuma precum colegii săi de la prestigioasa universitate tehnică din Moscova, Phystech. Fiind studenți în perioada glasnostului, Perepilichnyy și Panchul și-au dat seama rapid de diferența în progresul științific dintre Vest și Uniunea Sovietică, acest lucru aprinzând scânteia dorinței de evadare din micul lor cosmos gri și deprimant din Moscova.

Pe măsură ce bunurile de consum ajungeau în Uniunea Sovietică, cei doi și-au capitalizat cunoștințele tehnice prin instalarea de calculatoare pentru diverse instituții și companii private. În capitala consumată de capitalismul sălbatic al anilor 90’, Perepilichnyy și-a promis că va ajunge un om de afaceri adevărat, nu unul care se ascunde după uși blindate pentru a nu fi prădat de hoți. Prin inteligența sa nativă, a reușit să reinvestească banii și să acumuleze milioane de dolari într-o piață emergentă cu un potențial enorm dar și cu riscuri nebănuite, după cum avea să afle în cel mai tragic mod cu putință.

Pe măsură ce intra în contact cu tot mai multe persoane influente, Perepilichnyy i-a întâlnit pe soții Stepanov. Vladlen Stepanov i-a încredințat acestuia o împuternicire juridică prin care primul avea putere de dispoziție asupra capitalului lui Stepanov, de proveniență îndoielnică, aducându-i acestuia, prin investiții bine plasate, milioane de dolari. Între timp, promisiunea unor profituri record l-au atras pe William Browder, investitor american care, în 1996, și-a deschis un fond de investiții în Rusia, Hermitage Capital Management Ltd. În 2000 acesta devenea cel mai profitabil fond dintr-o piață emergentă, din lume.

Elementul cheie al strategiei lui Browder, conform analizei Atlantic, era o relație de lucru cu Vladimir Putin. Chiar dacă cei doi nu se cunoscuseră personal, conflictul dintre președintele Rusiei și clasa oligarhilor fundamenta o relație de tip win-win. Putin își dorea ca oligarhii să nu aibă suficient capital pentru a fi tentați să îi uzurpe puterea iar Browder dorea să pună mâna pe acțiunile giganților de stat rusești precum Gazprom. Browder a cumpărat tot mai multe acțiuni ale companiei energetice și a dat în vileag corupția și incompetența managementului, acordându-i o ocazie perfectă lui Putin să intervină și să numească un CEO nou, portretizându-se într-un lider care vrea să redreseze Rusia de pe cursul ei descendent, câștigând capital politic. Între timp, acțiunile Gazprom creșteau de peste 100 de ori.

După ce un alt oligarh, Mikhail Khodorkovsky, a fost îngenuncheat și trimis în Siberia, Putin își demonstrase puterea în fața oligarhilor, prin urmare putea să le permită să existe, atât timp cât aceștia cotizau cu o parte din profit. Acest lucru l-a transformat pe Browder într-un inamic al statului, fiind nevoit să își lichideze mare parte din bunurile și companiile din Rusia. O parte din ele totuși au rămas.

Aici intră în scenă Stepanov și Perepilichnyy. Cel din urmă a participat în mod conștient și voit la una din cele mai ingenioase furturi la scară largă din istoria modernă a Federației Ruse. Folosindu-se de influența în cercurile înalte din Ministerul de Interne, Vladlen Stepanov a instigat descinderi ale autorităților judiciare în sediul Hermitage Capital Management, confiscând documentele acesteia și folosindu-le pentru le trece pe numele unor noi proprietari și pentru a-și apropria TVA și alte taxe, în baza faptului că apăreau, în mod fictiv, drept companii pe pierdere. Sumele cumulate care au fost extrase din bugetul statului s-au situat în jurul sumei de 230 de milioane de dolari – cea mai mare rambursare de acest fel din partea statului rus din istorie. Deciziile de aprobare a plăților s-au luat la birourile fiscale nr. 25 și 28, acolo unde lucra Olga Stepanova, soția lui Vladlen, în Ajunul Crăciunului, în decembrie 2007. Perepilichnyy a fost unealta prin care fondurile s-au dispersat în afara Rusiei, prin mii de tranzacții și achiziții de bunuri, printre care și o serie de apartamente de lux în Dubai.

Kremlinului
Alexander Perepilichnyy, sursa The Independent

Browder, aflând de cele întâmplate, l-a angajat pe Sergei Magnitsky, avocat specializat în codul fiscal, pentru a merge pe firul celor întâmplate. Acesta din urmă a depus mărturie asupra descoperirilor sale și astfel a intrat el însuși în atenția autorităților rusești, ajungând să fie condamnat pentru evaziune fiscală, exact acuzația adusă filierei în care era implicat Perepilichnyy și Stepanov. În noiembrie 2009 a murit datorită unei pancreatite netratate în închisoare și a unor presupuse leziuni cauzate de bătăile la care ar fi fost supus. Moartea sa l-a înfuriat pe Browder care și-a folosit toată influența în Washington pentru a căuta justiție pentru Magnitsky. Eforturile sale s-au concretizat în Legea Magnitsky prin care s-au impus sancțiuni de călătorie și financiare pentru cei ce se aflau în spatele condamnării sale și eventual, a morții sale. Totuși, Browder știa că nu va ajunge cu adevărat la cei ce i-au distrus afacerile rămase în Rusia și îl omorâseră pe Magnitsky.

Aici apare Perepilichnyy care, zguduit de moartea avocatului și aflându-se într-un conflict financiar cu Stepanov, care organizase, prin contactele sale din Ministerul de Interne, o investigație împotriva sa, determinându-l să plece din țară, se hotărâse să îl contacteze pe Browder pentru ca, împreună, să îl discrediteze pe Stepanov. Aceasta mișcare s-a dovedit a fi fatidică. Cei doi au început o corespondență, inițial Perepilichnyy folosind pseudonimul Alejandro Sanches, apoi dezvăluindu-și identitatea. Browder a folosit informațiile detaliate primite de la Perepilichnyy pentru a-și fundamenta narațiunea, difuzând pe YouTube povestea. Deși sursa sa nu a fost divulgată, faptul că s-au enunțat bunuri achiziționate în Dubai prin fondurile sustrase, l-au făcut pe Stepanov și organizațiile criminale cu care acesta colabora să facă legătura cu Perepilichnyy. În data de 10 noiembrie 2012, în timp ce se întorcea de la o sesiune de alergare dintr-un cartier exclusivist din Surrey, Marea Britanie,  Perepilichnyy a căzut brusc și în ciuda eforturilor de resuscitare a persoanelor aflate în apropriere și a ambulanței care l-a dus la spital, a murit din cauza unui stop cardiac. Concluziile anchetei au fost că moartea acestuia nu a avut loc în condiții suspecte.

Revenind la investigația BuzzFeed News și documentele secrete în posesia cărora au intrat, Heidi Blake, autoarea acestui reportaj menționează interviuri cu peste 12 foști și actuali ofițeri de informații americani și britanici care, sub condiția anonimității, acuză guvernul britanic că încearcă să mușamalizeze moartea lui Perepilichnyy pentru a nu deteriora relațiile diplomatice cu Moscova, precum și fluxul financiar care se revarsă dinspre comunitatea voluminoasă de emigranți ruși afluenți. Mai mult, conform acestor surse, guvernul britanic, cu Theresa May drept ministru de interne, ar fi suprimat informațiile primite de MI6 de la omologii lor americani, conform cărora asasinatul ar fi avut binecuvântarea lui Vladimir Putin. Moartea finanțatorului rus ar fi ajuns în atenția celor mai importante figuri din comunitatea de intelligence de peste Atlantic, sursele BuzzFeed spunând că au avut acces la un raport secret compilat pentru Congres de către Biroului Directorului Național de Informații, în care se prezintă aceeași concluzie: Perepilichnyy a fost asasinat.

Kremlinului
Planta Gelsemium, sursa Centre for Evidence-Based Medicine, University of Oxford

În susținerea acestui scenariu există mai multe elemente ce par a nu fi fost urmărite cu profesionalism de către poliția din Surrey. În primul rând, la cererea companiei de asigurări unde Perepilichnyy avea asigurarea de viață, la doi ani de la moartea acestuia, a avut loc un nou set de teste toxicologice, care au arătat prezența unei substanțe ce se regăsește în gelsemium, o plantă nativă Chinei și Vietnamului, otrăvitoare, a cărei efect letal se poate confunda foarte ușor cu un infarct, cauza oficială a morții lui Perepilichnyy. În al doilea rând, în ziua în care a murit, acesta se întorsese dintr-o vizită de patru zile la Paris unde s-a întâlnit cu o tânără de origine ucraineană, Elmira Medynska. Perepilichnyy rezervase nu una, ci două camere de hotel, pentru aceleași nopți, indicând cel mai probabil că încerca să deruteze posibili urmăritori. Poliția franceză a aflat această informație după ce a verificat camera de hotel unde a stat victima. Aceștia s-au plâns de lipsa de cooperare din partea autorităților britanice și de lipsa de interes a acestora de a intervieva una din ultimele persoane care l-au văzut pe Perepilichnyy în viață.

BuzzFeed a luat legătura cu ea și i-a pus o serie de întrebări referitoare la cele întâmplate. Conform celor spuse de Elmira, cei doi s-au întâlnit la Paris, au luat masa și au făcut cumpărături pe Champs – Élysées. Cei doi s-ar fi cunoscut în 2012 în Kiev, într-un restaurant exclusivist, urmând apoi o vacanță pe riviera franceză, cei doi părând că au o relație apropiată și emotivă. Elmira l-a descris drept agitat, stresat, având mereu conversații telefonice la care nu o lăsa să asiste. Aceasta a mai spus că după ce a aflat că Perepilichnyy a murit, nu a fost foarte surprinsă deoarece “asta li se întâmplă rușilor în Londra.” Elmira se caracterizează drept designer și are un site propriu. După moartea lui Perepilichnyy, și-a modificat imaginea pe rețelele de socializare, denumindu-se Elmira Medins. Deși inițial pe site-ul ei apărea că ar fi studiat moda în Moscova, în interviul cu BuzzFeed a spus că a fost o greșeală această informație și a scos-o din domeniul online. Aceasta nu a fost contactată de poliția din Surrey în mod coerent, primind doar un e-mail din partea unuia dintre investigatori, căruia i-a răspuns, la acea dată, că poate veni în Londra pentru a colabora cu autoritățile, dar nu a mai primit nici un răspuns înapoi.

Avocații Hermitage, precum și cei ai companiei de asigurări Legal & General sunt direct interesați de continuarea anchetei judiciare asupra morții lui Perepilichnyy. În mod surprinzător, soția acestuia, Tatiana Perepilichnyy, se împotrivește continuării anchetei, în opinia ei fiind vorba de o moarte datorată unui infarct. În același timp, soția este principalul beneficiar al poliței de asigurare. Guvernul britanic, prin ministrul de interne Amber Rudd, a decis că anumite informații legate de Perepilichnyy nu se vor putea discuta în cadrul anchetei, din motive de securitate națională. Un nou inspector judiciar, Nicholas Hilliard, a fost numit, acesta având drepturile necesare pentru a consulta și informațiile considerate sensibile. Concluzia acestuia a fost că acestea nu sunt relevante pentru a determina condițiile morții lui Perepilichnyy. Concluziile finale ale anchetei vor fi gata undeva la sfârșitul lui iunie.

Conform BuzzFeed, sursele din aparatul de intelligence american le-ar fi spus că și ei cred că autoritățile britanice se uită în altă parte atunci când astfel de crime sunt comise deoarece se tem de escaladarea tensiunilor cu Moscova și de retragerea capitalului rusesc din industria bancară și de servicii din insulă. Acum trei luni, The Guardian a publicat o investigație exclusivă, bazată pe documente primite de la OCCRP și Novaya Gazeta, prin care s-a scos la lumină o operațiune de spălare de bani de proveniență criminală, cu sume estimate la 20 de miliarde de dolari transferate din Rusia în Marea Britanie între 2010 și 2014. Impactul acestor cifre pentru economia britanică, aflată sub presiunea incertitudinii create de divorțul de Uniunea Europeană este semnificativ și ar putea să determine un set de atitudini din partea guvernului britanic care să le regăsim în cazul Perepilichnyy.

În data de 4 mai 2016, cercetătorul Matthew Puncher din Marea Britanie a fost găsit mort prin înjunghiere în casa sa din Oxfordshire. Detectivul Rachel Carter care a sosit la locul faptei a declarat pentru o publicație locală că a fost șocată de nivelul rănilor de pe trupul lui Puncher. Odată ce informația a ajuns și la familia acestuia, investigatorii au aflat că acesta avusese o tentativă de suicid foarte recentă, prin spânzurare. Majoritatea indiciilor arătau spre un sinucidere prin înjunghiere cu două cuțite. Totuși, Carter rămăsese cu o serie de întrebări deschise. Cum este posibil să rămâi conștient suficient de mult timp pentru a-ți produce rănile care au fost găsite pe trupul lui Puncher? De ce ar fi fost folosite două cuțite dacă este vorba despre un suicid și nu despre o terță persoană, posibil criminalul? Mai mult, suicidul prin înjunghiere este rar, cu atât mai mult prin utilizarea a două obiecte perforante. Ce anume dusese un relativ tânăr cercetător de succes, cu o familie funcțională, în pragul unui eveniment atât de violent?

Matthew Puncher a căpătat notorietate după ce a fost implicat în cazul lui Alexander Litvinenko, fostul spion KGB/FSB care a fost ucis prin otrăvire cu o substanță radioactivă, ulterior identificată de acesta  drept Polonium-210. Litvinenko se ocupa în cadrul serviciilor de informații rusești de combaterea crimei organizate, ajungând în conflict cu superiorii săi datorită unor acuzații conform cărora FSB ar fi ordonat uciderea oligarhului Boris Berezovsky. Acesta a fost acuzat de insubordonare iar în 2000 a primit azil în Marea Britanie, unde s-a poziționat drept unul din cei mai agresivi critici ai regimului Putin și a lui Vladimir Putin însuși. Acuzațiile aduse de Litvinenko prin o serie de cărți publicate sunt de o gravitate ieșită din comun. Spre exemplu, acesta a enunțat teoria conform căreia seria de atentate cu bombă ce au avut loc în Moscova în 1999 au fost orchestrate de FSB pentru a câștiga suport pentru intervenția în Cecenia și pentru a propulsa partidul Rusia Unită și pe Vladimir Putin la putere.

Chiar dacă moartea lui Litvinenko în noiembrie 2006 părea să indice o iradiere, măsurătorile cu aparate Geiger nu indicau prezența razelor gamma asociate cu iradierea. Totuși, după o serie de teste amănunțite, s-a determinat că Litvinenko avea în corp Poloniu-210, substanță radioactivă care emite radiații alfa, nu gamma. Persoana care a fost însărcinată să descopere exact cantitatea de substanță radioactivă care i-a fost administrată lui Litvinenko a fost Puncher. HPA (Health Protection Agency), instituția unde lucra Puncher, a declarat că este pentru prima oară când acest element a fost folosit în Marea Britanie pentru a ucide pe cineva. Este important de menționat că Puncher a determinat cantitatea exactă deoarece valoarea mare descoperită indică faptul că provine din Rusia, singura țară capabilă să o producă, conform investigației BuzzFeed News.

Investigația asupra implicării unor agenți ruși în moartea lui Litvinenko a trenat timp de 10 ani, în mare parte deoarece autoritățile implicate în investigație s-au lovit de refuzul guvernului de a lua în considerare informații clasificate ce ar fi indicat sau nu dacă Kremlinul a fost implicat. Răspunsul din 2013 citat este semnat de actualul prim-ministru Theresa May, invocând factori ce țin de relațiile internaționale ale Marii Britanii pentru a nu include informații clasificate în ancheta. Totuși, după invazia Crimeei, guvernul britanic a trebuit să accepte includerea acestor informații, ducând spre un raport a cărui concluzie a fost că Litvinenko a fost asasinat de către guvernul rus. Cantitatea de 4.4Gbq de Poloniu-210 enunțată în concluzii a fost o consecință directă a muncii prestate de Puncher.

Chiar și așa, în mod normal, acesta ar fi fost doar unul din nenumăratele persoane care au contribuit la concluzia finală, pe diverse paliere de expertiză. Mai mult, timp de aproximativ 6 ani, Puncher și-a continuat viața în mod normal, cel puțin conform informațiilor preluate de la rudele sale. Spre finalul anului 2015 și începutul anului 2016, Puncher a fost implicat într-un proiect de cercetare a nivelului de radiații existent la locația nucleară Mayak din Rusia, în apropiere de Chelyabinsk. Proiectul este un parteneriat între Departamentul Energiei din Statele Unite și diverse universități și agenții, printre care și Public Health England, succesoarea HPA, unde lucra Puncher. Pe axa 2.4 în care acesta a fost implicat direct, se dorește măsurarea exactă a dozelor suportate de muncitorii Mayak. Rezultatele parțiale ale acestui studiu sunt disponibile aici. Deplasările lui Puncher au coincis și cu lunile premergătoare și imediat ulterioare publicării raportului final asupra morții lui Litvinenko.

În decembrie 2015, după ce s-a întors dintr-o astfel de vizită, Puncher era un om schimbat. Conform reportajului BuzzFeed, soția acestuia a declarat că Matthew își pierduse voința de a face orice, inclusiv de a se îmbrăca sau de a se spăla. În februarie 2016, acesta a avut ultima sa deplasare. Când s-a întors i-a spus lui Kathryn Puncher, soția sa, că a făcut o eroare matematică gravă în programul specializat de măsurare și centralizare a dozelor suportate de muncitorii de la Mayak și îi este frică să nu ajungă la închisoare. Colegii săi au spus că respectiva eroare nu era gravă, ci mai degrabă era o metodă alternativă de a ajunge la același rezultat și nicidecum nu ar fi avut cum să ducă la consecințele de care se pare că Puncher se temea. Văzând starea gravă în care se afla fiul ei, Janet, mama lui Puncher, l-a întrebat dacă există riscul ca în baza greșelii sale, cineva să moară. Acesta i-a răspuns că nu. BuzzFeed a aflat de la patru ofițeri de informații din Statele Unite că evaluarea lor este că moartea lui Puncher este o crimă legată de implicarea sa în cazul Litvinenko. De asemenea, colegii săi au spus că în timpul vizitelor în Rusia, au fost urmăriți, cel mai probabil, conform propriei evaluări, de FSB.

Ulterior morții lui Puncher, canalul de stat Channel One din Rusia a difuzat un material în care a prezentat incidentul într-o cheie care sugerează că presupusul suicid ar avea legătură cu faptul că cercetătorul ar fi greșit în legătură cu raportul Litvinenko. Sursele citate de BuzzFeed din comunitatea de intelligence din Statele Unite interpretează această știre drept un mesaj al guvernului rus, scoțând în evidență faptul că nimeni nu este în siguranță din momentul în care se interpune între Kremlin și interesele sale financiare și strategice.

Atât în cazul lui Perepilichnyy cât și în cazul lui Puncher, o legătură directă cu Kremlinul este practic imposibil de stabilit la un nivel mai granulat decât ceea ce putem să analizăm în baza dovezilor circumstanțiale. Cazul lui Litvinenko este singurul din cele 14 cazuri citate de BuzzFeed și, conform acestei publicații, investigate de comunitatea de intelligence din Statele Unite pentru Congresul american,  care s-a concretizat cu o concluzie oficială care indică regimul Putin drept cel care a comandat asasinatul. Faptul că nu se poate aloca vina în mod concludent dar în același timp victima era recunoscută drept o persoană incomodă pentru entități ale puterii din Moscova, face parte din modus operandi ale acestor entități.

În același timp, materialul publicat de BuzzFeed trebuie tratate cu circumspecție. Marea majoritate a surselor citate sunt acoperite de anonimitate, ceea ce este normal având în vedere că publicația îi caracterizează drept ofițeri de informații. Totuși, BuzzFeed are un istoric recent de repudiere din partea comunității jurnalistice datorită materialelor publicate pe site cu privire la anumite activități reprobabile, compromițătoare pe care actualul președinte american le-ar fi efectuat în Moscova. Și în acel caz sursele proveneau din zona de intelligence, dar nu au fost verificate și articolul a fost în general criticat de presă, inclusiv de presa liberală.

Chiar dacă frontul digital și zona de SIGINT sunt în atenția presei internaționale, operațiunile „de modă veche”, precum asasinatele prin metode specifice, sunt eficiente și transmit un mesaj pe mai multe straturi, cel fundamental fiind că mâna Kremlinului este suficient de lungă pentru a ajunge la oricine în spațiul NATO iar atât timp cât guvernul unui stat NATO, precum Marea Britanie, nu se impune și alege să se uite în altă parte, de teamă de a nu escalada conflictul și antagoniza Moscova și mai mult, războiul este deja pierdut.

Articol semnat de Dragos Tirnoveanu, redactor sef News Int

Check Also

reforma, codul muncii, Franța

Reforma codului muncii generează proteste în Franța

Drumurile și depozitele de combustibil au fost blocate în Franța, protestele șoferilor de camioane fiind …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *