Breaking News
Home > Global News > Europa > Exclusiv: Interviu cu Mark Galeotti, expert internațional pe criminalitate organizată și Rusia, director general Mayak Intelligence
galeotti
Mark Galeotti, sursa utrikesmagasinet.se

Exclusiv: Interviu cu Mark Galeotti, expert internațional pe criminalitate organizată și Rusia, director general Mayak Intelligence

Mark Galeotti, cercetător la Institutul de Relații Internaționale din Praga, director al firmei de consultanță Mayak Intelligence, autor a mai multor volume de securitate, cu precădere în zona de criminalitate organizată și Rusia, contribuitor frecvent al publicațiilor The Guardian, Foreign Policy sau Business Insider, a discutat cu Dragoș Tîrnoveanu pe tema relației dintre Uniunea Europeană și Rusia.

Pentru varianta in engleză, click aici. For English, click here.

DT: Ați menționat în ultimul dumneavoastră articol pe inmoscowsshadows.wordpress.com că una din cele mai mari amenințări pentru Europa din partea Rusiei, nu sunt tancurile sau dezinformarea, ci propria noastră corupție. Ați scos în evidență corect că această interferență este foarte greu de demonstrat. Deci, solutia este să continuăm lupta împotriva corupției ca un tot, sau est-europenii au nevoie de un set special de masuri sau instrumente prin care să lupte împotriva corupției sprijinite de Rusia?

MG: Corupția este inamicul suprem al sistemelor politice democratice și a economiilor deschise si este deschisă spre a fi folosită nu doar de Rusia, dar si de alți agenți provocatori. Fiecare țară are propriile provocări distincte cu privire la corupție si astfel trebuie să le abordeze in moduri diferite. Există, bineinteles, probleme aparte pentru tinerile democratii – incluzând aici pe cele din centrul si estul Europei – dar chiar și așa problemele în Bulgaria, de exemplu, nu sunt exact aceleași ca și în Romania. Crucială este necesitatea de a stabili și a păstra o media și un sistem judecatoresc puternic si independent, un nivel inalt de transparență și supraveghere și o cultură în cadrul electoratului care este intolerantă la corupție în cadrul elitelor naționale. Întrebarea care se pune cum poate fiecare țară să creeze si să protejeze aceste conditii.

DT: Ați patentat termenul de “diplomatie heavy metal”, cu referire la zăngănitul de arme al Moscovei în Europa pentru a împiedica integrarea în NATO si pentru a ascunde slabiciuni interne. Dar se pare că acest lucru nu a făcut decât să creeze și mai multă anxietate în zonele sale periferice si să promoveze integrarea in NATO. Și atunci care este finalitatea? Schimbari politice în Moscova sau în capitalele europene/UE, război sau altceva?

MG: Sunt demodat de optimist când spun că utilizare puterii militare a Rusiei in “diplomatia heavy metal” – într-o încercare de a intimida Vestul – este deloc probabil să ducă la confruntari militare. Uneori este chiar contraproductivă: a se vedea cum, chiar înainte de ascensiunea președintelui Trump, mulți membrii NATO din Europa își creșteau cheltuielile pe apărare, sau cum Suedia și Finlanda cooperează mult mai strâns în ceea ce privește problemele de securitate. Dar există și o anumită doza de succes – este demn de menționat că atât in Suedia cât și în Finlanda, de exemplu, există circumscripții care se opun apartenenței la NATO, exact din îngrijorarea de a nu supăra Moscova.

În cele din urmă, nu pot să văd să se dezvolte o adevărată relație pozitivă între Rusia și Vest în timp ce Putin rămâne președintele Rusiei. El este angajat într-o campanie ideologică să “facă Rusia mareață din nou” și este prea suspicios în ceea ce privește Vestul. Dar asta nu înseamna că nu ne putem aștepta la nicio schimbare. Putin, în același timp, este un pragmatist, și dacă ajunge la concluzia că metoda pumnului de fier nu funcționeaza pur si simplu, el va cauta o alta metodă. S-ar putea să nu fim niciodată prieteni cu Rusia lui Putin, dar cel puțin putem să îl convingem să înceteze războiul său politic activ împotriva noastră. Asta însă, cere ca Europa să fie mult mai serioasă, cu o abordare strategică și unită când interacționează cu Rusia și din păcate, nu văd ca acest lucru să se întample în acest moment.

DT: Este corect să spunem că Vestul are o prejudecată față de Rusia și această prejudecată se manifestă prin învinuirea Moscovei pentru orice, chiar dacă, probabil, Moscova nu e în spatele fiecărui complot împotriva Europei? Uneori, se manifestă prin rusofobie, care în schimb, legitimizeaza și mai tare mesajele grupurilor de media de stat dețnute de Rusia, cum că Vestul dorește să rănească Rusia. Dorește asta?

MG: Da, există o tendință de înțeles dar dăunătoare, din partea unora din Vest, de a-l vedea pe Putin ca un fel de intersecție între un jucator de șah geopolitic și un răufăcator dintr-un film cu James Bond, întotdeauna cu trei pași in față si in spatele a tot ce se întamplă. Asta este foarte departe de adevăr. În prezent, Rusia si Vestul sunt într-adevăr într-o luptă politică , si una care este alimentată, până la un anumit punct, de neînțelegerea unui față de celălalt. Kremlinul, de exemplu, crede cu adevarăt ca Vestul – în special SUA – încearcă să o izoleze și să submineze Rusia. Utilizează aceasta viziune ca parte centrală narațiunii sale de propagandă și de fiecare dată când noi în Vest cădem pradă rusofobiei, de fapt asta ajuta Kremlinul să isi împingă această narațiune.

DT: Războiul hibrid este semn al unei mișcări următoare mai agresive din partea Rusiei, poate chiar operatiuni cinetice, așa cum am fost martori în Ucraina și Georgia. Noul președinte al Republicii Moldova, domnul Igor Dodon, a fost citat zicând că Acordul de Asociere cu UE nu este necesar. Moldova este predispusă în mod special la război hibrid din partea Rusiei. Credeți că putem fi martori la un nou Maidan în anii care vin în Moldova?

MG: Aici chiar nu aș fi de acord cu premisa de bază, că asa-numitul “razboi hibrid” este în mod necesar primul pas spre acțiuni mai agresive. Dacă ne uităm la modul de gândire al Rusiei, în timp ce este absolut corect că puterea militară consideră măsurile politice cum ar fi subminarea puterii și infiltarea ca pregatiri necesare pentru invazie – ca în Crimea și Donbas – există și o înțelegere în comunitatea de securitate națională că aceste măsuri “non-cinetice” pot reprezenta un scop in sine. Tipul de “război politic” pe care Moscova îl poartă își poate atinge rezultatele fără ca macar un glonț să fie tras.

Dacă președintele Dodon dorește cu adevărat să reorienteze Moldova departe de Europa și înapoi spre Rusia, atunci ce înseamnă asta rămâne la latitudinea persoanelor din Moldova. Nu sunt convins că există asemenea pasiune pentru Europa acolo pentru a conduce la un Maidan ca în Ucraina, sau optimismul că lucrurile se pot schimba în bine. Ținând cont că Moldova nu e în NATO, nici pe departe pregatită să acceadă în UE și puternic dependentă de Moscova, consider că este foarte probabil să ramana în sfera de influență a Rusiei pentru încă ceva timp din acest moment.

DT: Ați observat probabil protestele din Romania. Subiectul principal a fost coruptia. Se pare că acestea au adus la suprafata diviziunea dintre Uniunea Europeană și Est, în timp ce unele voci au afirmat că Rusia a beneficiat din toate acestea, lucru care este de înteles, ținând cont de faptul că orice falie în relațiile dintre țările membre UE ajută la strategia sa per ansamblu. În același timp, media din Rusia a folosit aceste evenimente pentru a portretiza în Rusia, o UE eșuată. Ca și expert international, unde credeți că se află Romania în teatrul politic est-european, în special cu privire la interferențele Rusiei?

Pentru unii, protestele împotriva coruptiei – sau mai bine zis, corupția împotriva căreia se protesta – a fost un semn că România este relativ subdezvoltată, si că asta a facut-o vulnerabilă pentru Rusia. Aș prefera sa fiu si aici optimist, și să spun că dimensiunea răspunsului societății civile împotriva corupției a fost inspirațional și încurajator. Într-o analiză finală, singura agenție cu adevarat capabilă să controleze coruptia este societatea ca întreg. În mod evident, in perioada următoare, propagandiștii rusi ar putea utiliza aceste evenimente să descrie o viziune a lor a unei UE îm tumult si o criză extinsă a legitimității in Vest, si ar avea dreptate. În mod cert, există rupturi între state și între state si “euro-elita” centralizată la Bruxelles. Acest lucru este vizibil în mod special spre est, unde avem un autoritarism care dă târcoale în Polonia, si, în special, Ungaria, si institutii civice slabe in alte parti. Dar atât timp cât oamenii sunt dispuși să protesteze, fie împotriva corupției din România sau a încercărilor de a controla o institutie academică independentă in Ungaria, exista speranță.

Interview with Mark Galeotti, international expert on organized crime and Russia, CEO of Mayak Intelligence

 

Mark Galeotti, senior researcher at the Institute of International Relations Prague, CEO of the consultancy firm Mayak Intelligence, author of several books on security, especially in the area of organized crime and Russia, frequent contributor for The Guardian, Foreign Policy, Business Insider, talked with Dragoș Tîrnoveanu on the nature of the EU – Russia relation

DT: You’ve said in your latest post on inmoscowsshadows.wordpress.com that the biggest threat for Europe that comes from Russia is not disinformation or tanks, but our own corruption. You’ve also correctly emphasized that this interference is very hard to prove. So, the solution is just to continue fighting corruption as a whole, or do Eastern Europeans need a special set of measures or tools in order to tackle Russian backed corruption?

MG: Corruption is the ultimate enemy of democratic political systems and open economies, and is open to being used not just by Russia but all kinds of challengers. Every country has its own distinctive kinds of corrupt challenge, and thus has to tackle it in different ways. There are, of course, particular problems for young democracies – including those of Central and Eastern Europe – but even so the issues in, for example, Bulgaria are not exactly the same as in Romania. Crucial is the need to establish and maintain a strong and independent judiciary and media, a high level of transparency and oversight, and a culture within the electorate that is intolerant of corruption within the national elite. The question is how each country can best create and protect these conditions.

DT: You’ve coined the term “heavy metal diplomacy”, referring to Moscow’s saber-rattling in Europe in order to deter NATO integration and hide internal weaknesses. But it seems that this just triggers more anxiety in its periphery and further NATO integration. So what’s the end-game? Political change in Moscow or in European capitals/EU, war, or something else?

MG: I am unfashionably optimistic in that I don’t think that Russia’s use of its military in this ‘heavy metal diplomacy’ – trying to intimidate and distract the West – is at all likely to lead to military confrontation. Sometimes it is counter-productive: see how, even before the accession of President Trump, many European NATO member were raising their defense spending, and how Sweden and Finland are cooperating more closely on security matters. But it also has some successes – it is worth noting that in both Sweden and Finland, for example, there are substantial constituencies opposing NATO membership precisely out of concern not to anger Moscow.

Ultimately, I cannot see a truly positive relationship between Russia and the West developing now while Putin remains Russia’s president. He is too committed to an ideological campaign to “make Russia great again,” and too suspicious of the West. But that does not mean that we cannot expect any change at all. Putin is also a pragmatist, and if he comes to see that heavy-handed methods simply do not work, he will take another approach. We may never be friends with Putin’s Russia, but we can at least persuade him to stop his active political war against us. That, though, requires Europe to be much more serious, strategic and united in dealing with Russia and sadly; I don’t see that as likely at the moment.

DT: Is it fair to say that the Western World has a bias towards Russia and it manifests itself by blaming everything on Moscow, even though, probably, Moscow isn’t behind every plot against Europe? Sometimes, it manifests as Russo phobia, which in turn only legitimizes Russian state media group’s message that the West is out to get Russia. Is it out to get Russia?

Yes, there is an understandable but unhelpful tendency on the part of some in the West to see Putin as some kind of cross between a geopolitical chess player and a villain from a James Bond film, always three moves ahead and behind everything that happens. This is far from the reality. At present, Russia and the West are indeed in a political struggle, and one that is fueled to an extent by misunderstandings of the other. The Kremlin, for example, genuinely believes that the West – especially the USA – is trying to contain and undermine Russia. It uses this as a central part of its propaganda narrative and every time we in the West fall prey to Russo phobia, it actually helps the Kremlin push this narrative.

DT: Hybrid warfare is a telltale sign of a more aggressive next move from Russia, maybe even kinetic operations, as we have witnessed in Ukraine and Georgia. The Republic of Moldavia’s new president, Mr. Igor Dodon, has been quoted as saying that the EU Association Agreement is not necessary. Moldavia is especially prone to Russian hybrid warfare. Do you think we could see a new Maidan in the coming years in Moldavia?

Here I would actually disagree with the basic premise, that so-called ‘hybrid warfare’ is necessarily the first step towards more aggressive moves. If we look at Russian thinking, while it is absolutely true that the military consider political measures such as subversion and infiltration as a useful preparation to invasion – as in Crimea and the Donbas – there is also an understanding in the national security community there that these ‘non-kinetic’ measures can be an end in themselves. The kind of ‘political war’ Moscow wages can achieve its results without the need for a single shot being fired.

If President Dodon really wants to reorient Moldova away from Europe and back towards Russia, then what that means is really up to the people of Moldova. I am not convinced that there is the kind of passion for Europe there that led to the Maidan in Ukraine, or the optimism that things could change for the better. Given that Moldova is not in NATO, nowhere near ready for EU membership, and heavily dependent on Moscow, I think that it is likely to remain in Russia’s sphere of influence for some time yet.

DT: You’ve probably taken notice of the civil protests in Romania. The main topic was corruption. It also seemed to bring out the divide between the European Union and the East, while some were saying that Russia benefited from this, which is understandable, taking into consideration that any rift in the EU-member states relationship helps its overall strategy. Also, the Russian media used the events to portray internally, a failing EU. As an international expert, where do you think Romania currently stands in the Eastern European geopolitical theater, especially with regards to Russian meddling?

MG: For some, the protests against corruption – or rather the corruption against which they were protesting – was a sign that Romania is relatively under-developed, and that this made it vulnerable to Russia. I would rather be optimistic here, too, and say that the scale of the civil society response to corruption was inspiring and encouraging. In the final analysis, the only agency truly able to control corruption is society as a whole. Obviously in the immediate term, Russian propagandists could use this to paint their picture of a European Union in turmoil and a widespread legitimacy crisis in the West, and they have a point. There clearly are rifts between nations and between nations and a centralizing Brussels ‘Euro-elite’. This is especially visible to the east, where we have creeping authoritarianism in Poland and, especially, Hungary, and weaker civic institutions elsewhere. But so long as people are willing to protest, whether against corruption in Romania or attempts to control independent academic institutions in Hungary, there is hope.

Check Also

Le Pen

Marine Le Pen are parte de sprijinul masiv din partea populației ruse

Alegerile decisive din Franța suscită masiv interesul rușilor, conform unui sondaj realizat de VTsIOM, organizație deținută …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *