Breaking News
Home > Intel > Analize > România și reconstrucția economică a Siriei

România și reconstrucția economică a Siriei

În urmă cu mai mult de zece ani, compania Murfatlar a avut o campanie publicitară de succes care amintea de personalitățile politice ale secolului trecut care au gustat vinurile sale chiar în locul unde se află podgoria cu același nume, precum Charles de Gaulle și Hafez Al Assad, tatăl actualului președinte sirian. Poate că acest exemplu va părea trivial, fiind unul ce ține de publicitate, dar apelul la memoria colectivă nu e ceva util doar pentru istorici, este, în același timp, și piatra de temelie a relațiilor între state, și ceea ce unește oamenii la nivel personal, în viața de zi cu zi.

Cum putem să cinstim istoria noastră comună? Simplu: onorând promisiunile care au fostf ăcute de-a lungul timpului și ținând cont de nevoile pe care le avem în mod reciproc. Să ne amintim faptul că, în anul 2008, în contextul vizitei oficiale efectuate la Damasc de Traian Băsescu, pe atunci Președinte al României, reprezentanții comunității românești din Siria au cerut școli în limba română, burse de studiu, un centru cultural și rezolvarea situaței documentelor oficiale. Să ne amintim că Președintele Bashar al Assad a punctat foarte clar, cu prilejul vizitei sale la București din anul 2010, faptul că nivelul de atunci al schimburilor comerciale – de puțin peste 180 de milioane USD – este mult sub potențialul relației bilaterale siriano-române.

Aceste două puncte de vedere sunt congruente. Ar fi o naivitate să credem că lumea afacerilor nu are nimic de a face cu bursele de studiu, cu cultura. Afacerile sunt făcute între oameni, mai întâi, și apoi între state. Iar oamenii își doresc în mod esențial să le asigure urmașilor lor educație și bunăstare. Spun asta, deoarece consider că, la București, trebuie să se înțeleagă faptul că angajarea în relația de prietenie cu Siria are drept busolă sprijinirea comunității românești de acolo, iar acest lucru poate fi făcut fără dubii, fără ezitări și la modul concret.

Companiile românești care vor încheia contracte cu parteneri sirieni sau care vor avea ocazia să deruleze contracte pe teritoriul Siriei se pot gândi să angajeze tineri româno-sirieni în cadrul acestor demersuri și să contribuie la formarea lor profesională, beneficiind concomitent de abilitățile lor speciale ce derivă din apartenența identitară la două lumi. Dacă vreți, ar fi o modalitate de a-și exercita responsabilitatea socială, așa cum corporațiile străine se întrec în campanii de CSR (corporate social responsability).

Dacă tot vorbim de responsabilitate, implicarea în  reconstrucția Siriei trebuie privită de către companiile românești nu doar ca o oportunitate de afaceri, ci și ca un act de mare responsabilitate.  Se știe că lucrul în echipă nu este punctul forte al românilor și ar trebui să ne fie clar tuturor că eforturile pe care le vom întreprinde în perioada următoare necesită a fi conjugate și coordonate. Siria a fost devastată de un război nedrept, care a lovit nu numai clădiri, șosele și poduri. Acest război a lovit într-un popor. V-aș ruga să vă gândiți că prezența companiilor românești pe pământ sirian va rămâne în memoria oamenilor de acolo. Un produs românesc ajuns în mâinile unui copil sirian va fi o amintire din copilăria sa, un produs românesc ajuns în mâinile unei mame va fi un ajutor pentru o familie siriană.

Se presupune că suntem în situația în care o națiune vine în sprijinul unei alte națiuni, deci din partea României, cel puțin, ar trebui să putem articula un efort național, atât cât se poate într-o perioadă încărcată și destul de dificilă pentru autoritățile române – am în vedere mai ales preluarea președinției Uniunii Europene în următoarele șase luni și contextul regional care nu este deloc calm. Chiar și așa, cred că există instituții în România capabile să gestioneze, simultan, provocări precum cele menționate.

România și-a ținut deschisă ambasada la Damasc în toți acești ani în care partenerii străini ai țării noastre au înțeles greșit realitățile siriene sau au urmărit interesele diferite de ale noastre și contrare celor ale Siriei. De acum înainte, însă, se cere o nouă atitudine. Se cere un efort de voință și de inteligență. Companiile românești chemate să participe la reconstrucția Siriei vor avea nevoie de îndrumare și de o minimă coordonare. Nu vorbesc de concurența pe care inerent o vor face firmele din alte state, precum Rusia sau China, vorbesc de imperativul ca noi înșine să ne organizăm.

Situația de astăzi din Siria dovedește că România a făcut o alegere corectă atunci când a decis să rămână un aliat al națiunii siriene în Europa. Poate că a fost un act de curaj politic, dar în mod cert a fost o decizie bazată pe rațiune și pe respect față de istoria noastră comună. Noi am spus atunci că Siria este precum o casă pe care familia al Assad a construit-o împreună cu Partidul Baas Arab Sirian, iar o viață în exil este de neconceput pentru liderii acestei țări, astfel că singura lor opțiune reală e rezistența în fața a ceea ce a fost o agresiune externă, prost deghizată.

Din partea Siriei, există deschidere. Cade în sarcina noastră ca, până vom ajunge să construim acolo case și drumuri noi, să reconstruim punțile de legătură între poporul român și poporul sirian, pe alte baze decât cele care existau anterior anului 1990. S-au succedat generații după generații și acolo, și aici, iar România este astăzi solid ancorată în două mari organizații colective, NATO și UE. Preocupați fiind să argumentăm în cadrul acestora poziția noastră de susținere a Siriei, am uitat să o prezentăm adecvat la nivelul interlocutorilor din România – fie că sunt companii autohtone sau companii străine prezente aici, exponenți ai elitei noastre academice sau ai mass-media.

Din păcate, relatia bilaterală româno-siriană se regăsește numai ocazional și foarte rar, de fapt, în scrieri de limbă română, fie că vorbim de intervenții jurnalistice, de abordări academice, chiar de producții cinematografice.Pe scurt, se știe prea puțin despre istoria noastră comună. Alte state finanțează filme, oferă bursă scriitorilor, încurajează tinerii să exploreze dialogul cu culturile străine. Ne stă în putere să facem și noi toate aceste lucruri care preced, însoțesc și consolidează parteneriatele economice bilaterale, făcându-le să fie legitime politic și reciproc avantajoase.

Siria a fost, iar geografia Orientului Mijlociu o face să rămână, o mare poartă de intrare în această parte a lumii. Sirienii au comerțul în sânge și istoria le permite să găsească oriunde parteneri de discuție și de afaceri, dispuși să depășească dușmăniiefemere. Aceasta este imaginea de ansamblu, pe care companiile românești ar trebui să o vadă, dar fără să piadă din vedere dificultățile inerente care vor veni odată ce vor aborda piața siriană.

Nu vă așteptați să fie ușor să faceți afaceri în Siria, dar nici foarte greu. Ține de cum vom ști să colaborăm între noi și cu partenerii sirieni. Investiți seriozitate și perseverență, înainte să investiți bani și muncă. Acolo unde veți avea dubii, vă rugăm să întrebați, avem convingerea că Ambasada siriană de la București va fi mereu în măsură să vă răspundă la întrebări și să asigure îndrumare.

Autor: Iulian MAREȘ

Check Also

Eveniment: Răzvan Munteanu despre “Rusia și Vestul: între diplomație și oportunism politic”

Una din contradicțiile arenei internaționale în secolul schimbărilor este diplomația pusă față în față cu …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *